Catalin Tircolea | Panflute in music – Nai in muzica

Panflute, Piano, Violin and Synth in Jazz

Maica Benedicta de la Văratec – Zoe Dumitrescu Buşulenga

The first who ever introduced, experienced and developed the possibilities of panflute in jazz. His first album “Pan pipe In Jazz” has been released back in 1978. Panflutist, pianist, composer, arranger and producer, Catalin Tircolea also released albums with classical, pop and folk music as well. Visiting this site you can encounter and listen the various aspects of a dedicated musician.

Maica Benedicta – Acad. Zoe Dumitrescu Busulenga(1920 – 2006).
S-a nascut la 20 august 1920, la Bucuresti, ca fiica a juristului Nicolae Dumitrescu si a Mariei Dumitrescu (Apostol). A avut inca din copilarie carti la dispozitie. I s-a insuflat inca din perioada formarii sale respectul fata de cultura, S-a calugarit, sub numele de Benedicta, si a petrecut o mare parte din ultimii ani de viata la Manastirea Varatec, unde si-a gasit acum o suta si ceva de ani linistea si Veronica Micle. A murit in 5 Mai 2006, iar in 7 Mai a fost inmormantata la Manastirea Putna lui Stefan cel Mare, de catre I. P. S Pimen Arhiepiscopul Sucevei si un sobor de preoti, dupa ce s-a spovedit si impartasit potrivit raduielii.

,,…maica a adus cartea sa , parintelui  cuvios IUSTIN de la petru-voda….I-a mai adus capsuni si floricele…ROMANI  INTRE ROMANI !!!,,

“Per total nu m-am gandit niciodata la mine. Nu m-am socotit o persoana atat de importanta incat sa ma privesc ca pe un obiect demn de contemplat. M-am vazut pe bucati. Iar opiniile pe bucati erau foarte diverse, raportat la functia pe care o indeplinea fragmentul acela din mine.

…Cand eram copil, eram foarte timida. Dupa parerea mea eram si foarte cuminte. Ma socoteam putin nedreptatita. In jurul meu erau copii foarte frumosi (verisoarele mele) care-mi dadeau complexe inca de atunci. Cu vremea mi-au mai trecut complexele. De toate nu am scapat insa nici pana azi. De cel mai grav, de timiditate, mai ales de timiditatea in public, nu m-am vindecat. In intreaga mea cariera universitara faceam puls peste 90 la fiecare curs si la fiecare seminar, ori de cate ori le vorbeam studentilor. Si aveam pana la sase ore pe zi. Eram inclestata, crispata, de fiecare data. Pe masura ce vorbeam, sub inraurirea ideilor care se succedau in mintea mea, aceasta stare se risipea. Tot din pricina conceptiilor mele despre ce ar trebui sa fie nobletea unui fizic nu m-am dus la mare decat dupa 50 de ani, cand am zis ca nu mai sunt femeie, sunt un obiect, deci ma pot expune. Am avut insa sansa (consolarea mai degraba) ca studentii mei se atasau foarte mult de mine. Asta era un medicament pentru complexele mele. Inaintea sfarsitului trebuie sa recitesc marile carti ale literaturii universale.

…Reusesc sa stabilesc foarte usor punti de comunicare cu oamenii. Vin inca la mine oameni foarte tineri. Unii au legatura cu filologia, cei mai multi nu. Am legaturi foarte stranse cu Asociatia Studentilor Crestini Ortodocsi. In ultimii 4-5 ani aproape ca m-am stabilit la Manastirea Varatec. Stau acolo cel putin opt luni pe an. Respir in acel loc sacralitate. Vin tineri, si de la Teologie, si calugari, si ma viziteaza. Preocuparile mele au incetat sa mai fie exclusiv literare, au devenit si legaturi spirituale. Il caut pe Dumnezeu.

….Cei care ma viziteaza acum il cauta si ei. Unii, dintre calugarii mai varstnici, dintre preoti, L-au si gasit. Sunt pe calea unei nadejdi. Asa si reusesc sa ies din contingent. Altfel n-as putea sa traiesc cu usurinta in atmosfera actuala. Pentru ca formatia mea este de umanist, de carte, de cultura, asa cum o intelegeam pe vremuri noi, intelectualii. Aveam niste modele, pe care am incercat sa le urmam, scara de valori era cumva fixata. Traiam intr-o lume sigura, in masura in care cultul valorilor stabile iti poate da tie sensul unei stabilitati.

…Azi, pentru mine personal, pentru cei putini ramasi din generatia mea, spectacolul lumii contemporane este dezarmant. Ma simt intr-o mare nesiguranta, pentru ca toata tabla de valori in care am crezut s-a zguduit. N-as vrea sa spun ca s-a si prabusit. Suntem insa nelinistiti, putin nedumeriti, suntem si tristi; ceea ce se petrece pe planeta nu-ti da senzatia unei linistiri iminente. Ce se intampla acum seamana cu perioada prabusirii Imperiului Roman, dar acele zguduiri erau provocate de venirea lui Iisus: era inlocuita o pseudo-spiritualitate cu spiritualitatea adevarata. Dar cine vine la noi astazi? Ai zice ca mai degraba vine Antihristul, nu Mantuitorul. Nadajduiesc ca omenirea sa-si revina din aceasta clipa de orbire, care cam dureaza. Opere care nu se mai citesc, lucrari muzicale care nu se mai canta…

…Exista si o criza a culturii. Ma uit la programele Universitatilor. Nu mai gasesc nici urma de greaca, de latina. Respectul pentru clasici nu mai exista. Nu ne intereseaza trecutul, numai prezentul. Iar asta ne taie radacinile. O lume fara radacini este o lume fara morala. Se vorbeste putin si despre intelectualii dintre cele doua razboaie mondiale. Sunt nume care nu se mai pronunta, opere care nu se mai citesc, lucrari muzicale care nu se mai canta. Exista un fel de indiferenta fata de trecut. Lumea a inceput sa uite sa vorbeasca, pentru ca nu mai citeste.

…Din fericire, mai sunt cativa scriitori din cei vechi. Nu stiu in ce masura mai sunt ei productivi. Primesc foarte multe carti, mai cu seama poezie. Sunt autori noi foarte tineri. Ma intreb insa de ce nu mai scriu cei vechi – D. R. Popescu, Breban, Balaita. Acum apar nume noi. Se fac tot felul de ciudatenii in numele postmodernismului. Am incercat sa aflu ce este postmodernismul. I-am intrebat pe ei. N-au fost in stare sa-mi raspunda. E o arta din cioburi – totul este faramitat – mi s-a spus. Dar Spiritul are o facultate: aceea de integrare, de a face din fragmente o totalitate. Asta au facut clasicii. Azi am senzatia ca traim procesul invers – ne diseminam, ne risipim.

…Eu nu inteleg un lucru: cand e atata frumusete intreaga pe lume, cum pot sa ma duc sa ma uit la firimituri, cand eu am bucuria integrala a frumusetii? Si, daca faramitam frumusetea, cum vom mai putea face drumul invers? Credeti ca de la manele ne vom mai putea intoarce la Johann Sebastian Bach?

…De la Freud incoace s-a produs o mutatie: s-a pus sexul in locul capului. Asta e tristetea cea mai mare. Vedeti, la noi, la romani, exista o cuviinta. Anumite cuvinte nu se pronuntau – nu erau niste tabu-uri, dar exista o pudoare. Acum “cuviinta”, cuvantul acesta, a disparut din dictionar.

…Nu am prejudecati de nici un soi, dar felul in care ne purtam ucide frumusetea. “Trupul este cortul lui Dumnezeu”, a spus Pavel. Ce facem noi cu el? il expunem, ca pe o bucata oarecare de carne. E cumplit. Cumplit e si ceea ce s-a intamplat cu relatiile dintre femei si barbati. Dupa parerea mea, aici s-a savarsit o crima. Fiorul primei intalniri, dragostea, asteptarea casatoriei, toate astea au disparut.Ce se intampla cu noi? Eram un popor de tarani cu frica lui Dumnezeu. La sat inca s-au mai pastrat bunele obiceiuri. Oamenii nu sunt bantuiti de patima carnii care se expune. Nu se vorbeste urat, si asta e bine. Mantuitorul este in noi, e lumina necreata, si noi il pironim cu fiecare cuvant al nostru, rau sau murdar.

…Pentru mine, marea poezie a fost intotdeauna baia de frumusete in care m-am cufundat cand am avut nevoie de intrarea in alta dimensiune. Poezia tine, dupa parerea mea, de partea cea mai ascunsa, cea mai intima a fiintei noastre. Poezia echivaleaza aproape cu o rugaciune. In poezie te cufunzi pentru a te intoarce cu frumusete. In rugaciune intri pentru a te integra absolutului.

…Pentru ca intram in zona computerului, am pierdut placerea de a citi. Eu sunt un cetatean al Galaxiei Gutenberg. Umanismul culturii se sprijina pe lectura, nu pe imagini fugitive. Lectura iti lasa popasurile necesare pentru reflectie, pentru meditatie. Pierderea obisnuintei lecturii este pericolul cel mai mare care ameninta planeta, pentru ca slabeste intelectul, puterea de gandire, si te face sa uiti limba. Chiar si eu, dupa ce am stat cinci ani in Italia, la intoarcere a trebuit sa pun mana pe Eminescu si pe Sadoveanu, ca sa-mi refac limba.

…Moartea pentru mine inseamna eliberarea de acest trup. Trecerea in lumea celor vii. Lepadarea acestui trup vremelnic si trecerea in lumea celor vii. Nadajduiesc. Daca merit. Asta numai Mantuitorul stie.”

Dialoguri în pridvor cu Cătălin Târcolea – apărut in revista Formula As – feb.2010

Dialoguri in pridvor cu Catalin Tarcolea

http://www.formula-as.ro/2010/906/spiritualitate-39/dialoguri-in-pridvor-catalin-tarcolea-12141

John Lennon’s Born-Again Phase

An excerpt from The Gospel According to the Beatles by Steve Turner

on:

www.christianitytoday.com/ct/2007/januaryweb-only/001-22.0.html

Christian ways to relieve stress

An Angel says, ‘Never borrow from the future. If you
worry about what may happen tomorrow and it doesn’t
happen, you have worried in vain. Even if it does
happen, you have to worry twice.’

1. Pray
2. Go to bed on time.
3. Get up on time so you can start the day unrushed.

4. Say No to projects that won’t fit into your time
schedule, or that will compromise your mental health.

5. Delegate tasks to capable others.
6. Simplify and unclutter your life.
7. Less is more. (Although one is often not enough,
two are often too many.)
8. Allow extra time to do things and to get to places.

9. Pace yourself. Spread out big changes and difficult
projects over time; don’t lump the hard things all
together.
10. Take one day at a time.
11. Separate worries from concerns . If a situation is
a concern, find out what God would have you do and let
go of the anxiety . If you can’t do anything about a
situation, forget it.

12. Live within your budget; don’t use credit cards
for ordinary purchases.

13. Have backups; an extra car key in your wallet, an
extra house key buried in the garden, extra stamps,
etc.
14. K.M.S. (Keep Mouth Shut). This single piece of
advice can prevent an enormous amount of trouble.
15. Do something for the Kid in You everyday.

16. Carry a Bible with you to read while waiting in
line.
17. Get enough rest.
18. Eat right.
19 Get organized so everything has its place.

20. Listen to a tape while driving that can help
improve your quality of life.
21. Write down thoughts and inspirations.
22. Every day, find time to be alone.
23. Having problems? Talk to God on the spot. Try to
nip small problems in the bud. Don’t wait until it’s
time to go to bed to try and pray.
24. Make friends with Godly people.

25. Keep a folder of favorite scriptures on hand.
26. Remember that the shortest bridge between despair
and hope is often a good ‘Thank you Jesus.’
27. Laugh.
28. Laugh some more!
29. Take your work seriously, but not yourself at all.

30. Develop a forgiving attitude (most people are
doing the best they can).

31. Be kind to unkind people (they probably need it
the most).
32. Sit on your ego.
33 Talk less; listen more.
34. Slow down.
35. Remind yourself that you are not the general
manager of the universe.
36 . Every night before bed, think of one thing you’re
grateful for that you’ve never been grateful for
before. GOD HAS A WAY OF TURNING THINGS AROUND FOR
YOU.

‘If God is for us, who can be against us?’
(Romans 8:31)

Cum permite un Dumnezeu bun şi atotputernic suferinţa – Anne Graham

Întrebată în timpul unui interviu tv de ce permite Dumnezeu să existe rău în lume, Anne Graham a dat un răspuns foarte profund si inspirat. Răspunsul ei a fost formulat în contextul societătii americane, dar se poate aplica la fel de bine si societătii din România.

Cred ca Dumnezeu este foarte întristat de aceasta, la fel ca si noi, dar noi de ani de zile Ii spunem sa iasă din scolile noastre, din guvernul si din vietile noastre. Si, fiind El un adevărat gentleman, cred ca pur si simplu S-a dat calm la o parte. Cum putem noi să-I cerem binecuvântarea si protectia Sa daca Ii cerem sa ne lase în pace? Cred ca totul a început când Madeleine Murray O’Hare (care a fost ucisă, iar corpul ei a fost găsit recent) a afirmat ca nu dorea nici un fel de rugăciuni în scolile noastre, iar noi am spus “Bine”.

Apoi, cineva a spus ca mai bine nu am citi Biblia în scoli (Biblia care spune sa nu ucizi, sa nu furi si sa-ti iubesti aproapele ca pe tine însuti), iar noi am spus “Bine.” Apoi, dr. Benjamin Spock a spus ca nu ar trebui sa ne plesnim copii atunci când se poarta urat, pentru ca aceasta le-ar afecta mica lor personalitate si stima de sine (fiul dr.. Spock s-a sinucis). Iar noi am spus ca un expert trebuie sa stie ce vorbeste, asa ca am spus “Bine.”

Apoi, cineva a spus ca profesorii si dirigintii nu ar trebui sa ii disciplineze pe copii atunci când gresesc. Iar conducătorii de scoli au spus ca nici un membru al personalului sa nu atinga vreun elev atunci când se poarta urat, pentru ca scolile nu au nevoie de publicitate proasta si în nici un caz de procese. (Totusi, exista o mare diferenta între a disciplina si a atinge, a bate, a plesni, a lovi, a umili, etc..). Iar noi am spus “Bine”.

Apoi cine stie ce membru inteligent al consiliului de conducere al vreunei scoli a spus ca, baietii fiind baieti, vor face dragoste oricum, deci ar trebui sa le dam copiilor nostri prezervative. Asa, ei vor putea sa se distreze cat vor, iar noi nu vom trebui sa le spunem parintilor ca le-au primit de la scoala. Iar noi am spus “Bine”.

Apoi, unii dintre alesii nostri de vârf au spus ca nu contează ceea ce fac în viata lor privata atât timp cat isi fac treaba la slujba. De acord, a spus fiecare din noi, mie nu-mi pasa de ceea ce face altcineva, inclusiv presedintele, în viata sa privata, atât timp cat am o slujba si economia merge bine.

Apoi cineva a spus sa tipărim reviste cu femei goale, în semn de respect si apreciere a frumusetii feminine. Iar noi am spus “Bine.” Apoi altcineva a împins acea apreciere un pas mai departe, publicând fotografii cu copii goi, si încă mai departe, afisandu-le pe Internet. Iar noi am spus “Bine.”, au dreptul la libera exprimare.

Apoi industria show-business-ului a spus: “hai sa facem show-uri TV si filme care sa promoveze îndepărtarea de Dumnezeu, violenta si sexul ilicit, sa înregistram melodii care sa încurajeze violurile, drogurile, crimele, sinuciderea si temele satanice.” Iar noi am spus ca nu este decât entertainment, nu are efecte adverse si oricum nu o ia nimeni în serios, asa ca totul a mers înainte.

Iar acum ne întrebam de ce copii nostri nu au constiinta, de ce nu disting binele de rău, de ce nu ii deranjează sa ucidă pe străini, pe colegii de clasa sau pe ei însisi. Probabil ca daca ne-am gândi mai mult ne-am da seama de ce.

Cred ca totul se reduce la “Ceea ce vei semăna, aceea vei si culege”. Noi Ii spunem lui Dumnezeu: “Draga Doamne, de ce nu ai salvat-o pe acea fetita ucisa în clasa?”, iar Dumnezeu răspunde: “Dragul meu, Eu am fost alungat din scoli, nu puteam fi acolo. Cum puteam Eu fi acolo, când voi mi-ati spus sa plec din scoli?”. E ciudat cum oamenii Îl dispretuiesc pe Dumnezeu, si apoi se întreabă de ce totul merge tot mai prost. E ciudat cum de credem tot ceea ce scriu ziarele, dar noi ne îndoim de ceea ce spune Biblia.

E ciudat cum de toti oamenii vor sa meargă în ceruri, desi nu cred, gândesc, spun sau fac nimic din ceea ce scrie în Biblie. E ciudat cum de unii pot spune “Cred în Dumnezeu” si de fapt sa-l urmeze pe Satana, care, de fapt, “crede” si el în Dumnezeu.

E ciudat cum ne repezim sa judecam, dar nu ne place sa fim judecati. E ciudat cum de se pot trimite mii de “glume” prin e-mail si ele se răspândesc precum focul sălbatic, dar când începi sa trimiti mesaje privindu-L pe Dumnezeu, oamenii se gândesc de doua ori înainte de a le trimite si altora. E ciudat cum cum de tot ceea ce este vulgar, crud si obscen trece liber prin cyberspatiu, dar orice discutie publica despre Dumnezeu este împiedicată la scoala si la locul de munca. E ciudat cum poate fi cineva atât de “înflăcărat” de dragoste pentru Hristos duminica, fiind în acelasi timp un crestin “invizibil” în timpul săptămânii.

Catalin Tircolea | Create your badge

code psn gratuit